CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 684 / 2015

Dosar nr. 624 / 2015

 

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind combaterea risipei alimentare

 

Analizând propunerea legislativă privind combaterea risipei alimentare, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B268 din 3.06.2015,

 

CONSILIUL LEGISLATIV

 

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,

Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:

1. Prin conținutul său normativ, propunerea legislativă se înscrie în categoria legilor ordinare, prima Cameră sesizată fiind Senatul, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituția României, republicată.

2. Fără a ne pronunța asupra oportunității unui asemenea demers, semnalăm că prezenta propunere nu întrunește caracteristicile unui act normativ, în elaborarea sa nefiind respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, textul propus este extrem de restrâns, rezumându-se doar la trei articole, care instituie norme insuficient conturate, fiind aproape imposibil să asigure proiectului eficiență legislativă.

Menționăm că proiectul nu este corelat cu regimul comercializării produselor alimentare, precum și al etichetării alimentelor, astfel cum sunt reglementate prin Ordonanța Guvernului nr.99/2000 privind comercializare produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare,  Legea nr.321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, Hotărârea Guvernului nr.106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, la art.1, raportat la produsele alimentare, este folosită greșit expresia „termenului de folosinț㔠în locul expresiilor „datei durabilității minimale/termenului de valabilitate” sau „data limită de consum” reglementate la art.10 și 11 din Normele metodologice privind etichetarea alimentelor prevăzute în anexa nr.1 la  Hotărârea Guvernului nr.106/2002, cu modificările și completările ulterioare, și la art.33 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.99/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În plus, reglementările propuse sunt neriguroase, putând genera confuzii. Avem în vedere norma din art.1 care folosește sintagma „expirarea termenului de folosinț㔠și art.2 care se referă la produse alimentare „aflate aproape de data expirării”.

3. Având în vedere dispozițiile art.36 alin.(1) din legea sus-menționată, potrivit cărora „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care exclude orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie, semnalăm că în cuprinsul fiecăruia din cele trei articole care formează prezentul proiect sunt folosite exprimări greșite din punct de vedere gramatical, astfel: la art.1 – „tuturor agențiilor economici”, la art.2 – „cu destinația de vânzare de produsele alimentare”, iar la art.3 – „Nerespectarea articolului 1 și 2”.

4. De asemenea, nu au fost respectate nici dispozițiile art.21 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.17/2005 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.198/2005, cu modificările ulterioare, fiind folosite la art.1 și 2 sintagmele „tuturor agențiilor economici” și „Agenții economici” în locul sintagmelor „tuturor operatorilor economici”, respectiv „Operatorii economici”.

5. Totodată, proiectul este deficitar și în ceea ce privește reglementarea răspunderii contravenționale, astfel încât aplicarea în practică a respectivelor norme ar fi imposibilă. Avem în vedere, în primul rând, faptul că pentru a face posibilă individualizarea sancțiunilor în funcție de gradul de pericol social al faptei săvârșite, potrivit prevederilor art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, este necesară stabilirea unei limite minime și a unei limite maxime pentru amenda contravențională, și nu o amendă în cuantum fix, astfel cum greșit este prevăzut la art.3, pentru „Nerespectarea articolului 1 și 2...”.

În al doilea rând, nu se prevede cine anume are competența constatării contravenției și a aplicării sancțiunii. În acest sens, precizăm că, potrivit art.15 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Prin urmare, în lipsa unei precizări exprese în cuprinsul proiectului referitoare la stabilirea agenților constatatori, nicio persoană nu este îndreptățită să constate respectiva contravenție. Pe cale de consecință, nu este posibilă nici aplicarea vreunei sancțiuni.

În plus, din proiect lipsește norma necesară privind aplicarea, în ceea ce privește contravenția prevăzută la art.3, a dispozițiilor reglementării‑cadru în materie, respectiv Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

 

PREȘEDINTE

 

dr. Dragoș ILIESCU

 

București

Nr.