CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 684 / 2015

Dosar nr. 624 / 2015

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind combaterea risipei alimentare

Analizând propunerea legislativă privind combaterea risipei alimentare, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B268 din 3.06.2015,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:

1. Prin conţinutul său normativ, propunerea legislativă se înscrie în categoria legilor ordinare, prima Cameră sesizată fiind Senatul, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

2. Fără a ne pronunţa asupra oportunităţii unui asemenea demers, semnalăm că prezenta propunere nu întruneşte caracteristicile unui act normativ, în elaborarea sa nefiind respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, textul propus este extrem de restrâns, rezumându-se doar la trei articole, care instituie norme insuficient conturate, fiind aproape imposibil să asigure proiectului eficienţă legislativă.

Menţionăm că proiectul nu este corelat cu regimul comercializării produselor alimentare, precum şi al etichetării alimentelor, astfel cum sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr.99/2000 privind comercializare produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,  Legea nr.321/2009 privind comercializarea produselor alimentare, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, Hotărârea Guvernului nr.106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, la art.1, raportat la produsele alimentare, este folosită greşit expresia „termenului de folosinţă” în locul expresiilor „datei durabilităţii minimale/termenului de valabilitate” sau „data limită de consum” reglementate la art.10 şi 11 din Normele metodologice privind etichetarea alimentelor prevăzute în anexa nr.1 la  Hotărârea Guvernului nr.106/2002, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art.33 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.99/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În plus, reglementările propuse sunt neriguroase, putând genera confuzii. Avem în vedere norma din art.1 care foloseşte sintagma „expirarea termenului de folosinţă” şi art.2 care se referă la produse alimentare „aflate aproape de data expirării”.

3. Având în vedere dispoziţiile art.36 alin.(1) din legea sus-menţionată, potrivit cărora „actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care exclude orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie, semnalăm că în cuprinsul fiecăruia din cele trei articole care formează prezentul proiect sunt folosite exprimări greşite din punct de vedere gramatical, astfel: la art.1 – „tuturor agenţiilor economici”, la art.2 – „cu destinaţia de vânzare de produsele alimentare”, iar la art.3 – „Nerespectarea articolului 1 şi 2”.

4. De asemenea, nu au fost respectate nici dispoziţiile art.21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.17/2005 privind stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.198/2005, cu modificările ulterioare, fiind folosite la art.1 şi 2 sintagmele „tuturor agenţiilor economici” şi „Agenţii economici” în locul sintagmelor „tuturor operatorilor economici”, respectiv „Operatorii economici”.

5. Totodată, proiectul este deficitar şi în ceea ce priveşte reglementarea răspunderii contravenţionale, astfel încât aplicarea în practică a respectivelor norme ar fi imposibilă. Avem în vedere, în primul rând, faptul că pentru a face posibilă individualizarea sancţiunilor în funcţie de gradul de pericol social al faptei săvârşite, potrivit prevederilor art.21 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, este necesară stabilirea unei limite minime şi a unei limite maxime pentru amenda contravenţională, şi nu o amendă în cuantum fix, astfel cum greşit este prevăzut la art.3, pentru „Nerespectarea articolului 1 şi 2...”.

În al doilea rând, nu se prevede cine anume are competenţa constatării contravenţiei şi a aplicării sancţiunii. În acest sens, precizăm că, potrivit art.15 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori. Prin urmare, în lipsa unei precizări exprese în cuprinsul proiectului referitoare la stabilirea agenţilor constatatori, nicio persoană nu este îndreptăţită să constate respectiva contravenţie. Pe cale de consecinţă, nu este posibilă nici aplicarea vreunei sancţiuni.

În plus, din proiect lipseşte norma necesară privind aplicarea, în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută la art.3, a dispoziţiilor reglementării‑cadru în materie, respectiv Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.